👤
a fost răspuns

AJUTATI-MA VA ROG!!!

Un creştin l-a întrebat pe duhovnicul său:

– Părinte, aş vrea să fiu un bun creştin, să am o viaţă fără păcate. Ce trebuie să fac mai întâi, ce este cel mai important?

– O, fiule, totul este important. Ia spune-mi, dacă ai o grădină în care plantezi tot felul de flori frumoase, aştepţi să crească ? Aşa, fără să faci nimic, or să răsară ele?

– Nu, părinte, trebuie să le ud…

– Dar dacă le uzi şi atât, vor creaşte ele mari şi frumoase?

– Nu, părinte, trebuie şi să muncesc, să am grijă de ele, să nu fie distruse de buruieni…

– Dar dacă le dai toate acestea, şi nu vor avea lumină, pot ele să crească?

– În nici un caz, părinte, atunci toată munca mea nu-şi are rostul, florile nu vor creşte niciodată.

– Acum ai înţeles, fiule ?! Sufletul nostru este asemenea unei grădini, în care sunt semănate cele mai frumoase flori: dragostea, credinţa, bunătatea, cumpătarea, omenia…


1.rezumeaza in 2 fraze fragmenul dat.

Răspuns :

Un duhovnic a intrebat odata un parinte cum se poate face un om credicios,fara de pacat,un om bun.Parintele i-a explicat ca sufletul este asemenea unei gradini,si ca pentru a i se indeplini dorinta trebuie sa se ingrijeasca de gradina sufletului facand fapte bune,iubind...si rugandu-se.
Discuţia dintre duhovnic şi creştin s-ar putea rezuma la: grădina interioară -sufletul- depinde de atitudinea clipei urmată de următoarea care ar trebui să fie doar sub imperiul cumpătării, a bunătăţii, a omeniei, a credinţei şi a dragostei.