Iera o zi de iarna . Totul era acuperit cu alb . Pe geamul înghetat se vedea faimoasele picturi ale iernii. Afara copacii ereau acoperiți cu zapada de ne miram cum de nu se rup crengile. În departare se vedea padure puțin încețoşată dar frumoasa . Chiar şi dacă nu iera soare lumina reflectată de catre zăpadă era orbitoare. Țurțurii ascuțiți care se scurgeau de pe acoperiş arătau ca nişte sabii stralucitoare de argint. Un peizaj nemaipomenit da iarnă
