Iarna
Dupa o toamna lenta si racoroasa pamantul adormit. El asteapta venirea ierni pentru a-l inveli intr-o mantie alba de zapada moale ca o plapuma de nea.
Intr-o seara, inainte ca iarna sa isi intre in drepturi, am auzit in departari cum o furtuna necrutatoare strabate cerul negru si drumul cetii si ii da toamnei ultimul cuvant din acest an. Un tunet rebel anunta o ploaie furtunoasa care se transforma treptat intr-un viscol nemilos cu ninsoare deasa si taioasa. Dupa catva timp totul se calmeaza desi frigul cumplit te face sa crezi ca e iarna cea care vrea sa plece si isi da ultimul val de frig. Ploaia se transforma in lacrimi inghetate apoi in fulgi jucausi si mari. Ninge indesat si zapada se aseaza pe intreg satul din apropiere. Totul straluceste in jur iar albul zabezii te face sa vezi ca ziua, chiar daca era seara.
A nins ca in povesti. Satul a adormit pe un covor moale si pufos iar ninsoarea alba nu se opreste si ne aduce pentru joaca o zapada stralucitoare si inalta.
Dimineata, desi pe racoare, am iesit in prag sa vedem cum fulgii plutesc in aer ca un roi de fluturi albi. In acest an iarna este zana cea carunta cu inima de gheata.
