Cad frunzele de arama,una care una,iar viața pare o poezia.Toamnă isi scutură bob cu bob rugină din plate, isi împletește coronița din ramurile uscate ,isi inveleste cărțile in umbra caldă sfintitului ,lăsând uneori sa-i picure din ochi tristete in ploaie . Oglindă lacurilor ii sopteste atunci alinturi portacalii ,ii plealaveste frumusețea ,ii agață in par agrafa împodobite cu agate si lasa arcusul sa alunece pe strune ,ca melodia produselor de toamna sa se raspnadeasca in tot locul
sper ca te-am ajutat
