Dacă era pericol de traversat, lătra insistent pentru a mă preveni. Înțelegea aproape tot ce-i spuneam. Era foarte ascultător. După ce mă conducea la școală și-și primea răsplata, se întorcea singur acasă și revenea după ore cu câteva minute înainte pentru a mă conduce acasă. Nu a întârziat niciodată.De aceea Lăbuș a rămas pentru mine cel mai bun prieten.
