Răspuns :
Noapte de iarnă ...
Fulguie alene şi paşii copilei aleargă cu
patrupedul prieten ... e noapte, e linişte şi ninge, ninge ... Bucuria celor două
suflete este întreruptă de un plânset ... ambii se opresc şi caută a distinge sunetul.
E tânguitor şi doare, doare!
Puf, patrupedul prieten, adulmecă şi paşii copilei descoperă locul ... e noapte, fulguie frumos, şi … piatră mare, grea, imperfectă acoperă o deschidere
de canal aflată în spatele blocului … inima copilei e înfiorată ... ceea ce aude doare: are nevoie şi de putere, şi de curaj. Şi e noapte ...
Începe prin a-i vorbi vietăţii nefericite … şi tânguirea se opreşte, căci simte, simte că discurs nu-i, ci doar dragoste şi pentru ea.
Copila fuge în casă, ştiind că trebuie să ajute ...
Piatra mare şi copleşitoare cu greu e dată la o parte ... lumânarea lasă lumină şi copila vede … un mic
patruped … cu ochii calzi ...
Putere fost, curaj trebuie şi ... coboară … îl ia la piept. Făptura tace, iar Puf latră, latră …
Afară e noapte şi fulguie liniştit. Copila se-ntoarce-n casă şi vine un prieten … vrea a-i povesti, dar el e obosit de discursuri şi copila a înţeles unde-a greşit ... e nevoie şi de curaj pentru a şti şi a FI!
