De treci codri de aramă, de departe vezi albind
Ş-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint. 
Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt, 
Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet;
Pare că şi trunchii vecinici poartă suflete sub coajă, 
Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă. 
Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint
Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind;
Ele trec cu harnici unde şi suspină-n flori molatic, 
Când coboară-n ropot dulce din tăpşanul prăvălatic, 
Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace, 
În cuibar rotind de ape, peste care luna zace. 
Mii de fluturi mici albaştri, mii de roiuri de albine
Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline, 
Umplu aerul văratic de mireasmă şi răcoare
A popoarelor de muşte sărbători murmuitoare. 

Cerinte pentru text:

1. indentifica in versurile citate structuri in care nu este respectata topica obisnuita a cuvintelor.
2.Gaseste in text,doua inversiuni si comenteaza semnificatia lor.