LĂSTÁR, lăstari, s.m. (Adesea fig.) Ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase. ♦ (La pl.) Copăcei tineri, crescuți după tăierea unei păduri (din cioturile rămase). [Pl. și: (n.)lăstare] – Din bg. lastar.
lastarul se dezvolta din radacina sau tulpina unei plante lemnoase lastarii mai sunt si copaceii tineri crescuti dupa taierea padurii si aceeia sunt formati din radacina , ulpina si frunze
