In aceste versuri, personajul vede consecintele/efectele nefaste descantecului asupra melcului si se simte vinovat de moartea acestuia.Personajul se simte vinovat pentru faptul ca l-a mintit, spunandu-i ca vine primavara ''Printre vreascuri cerne soare,/Colţi de iarbă pe răzoare,/Au zvâcnit şi muguri noi/Pun pe ramura altoi.''