Frunzele ruginite isi cautau melodios drumul catre pamant umpland cararile marginite de arborii batrani ce isi plangeau podoabele zdrentuite.Vantul rece imi trecea rapid printre bucle ,aducandu-mi un miros dulce -amarui al nucilor inchise in coaja neagra. Admiram ... Dar ceea ce era mai putin probabil pentru o gandire axata asupra amplului era faptul ca nu imi dadeam seama ca nu sunt singura care face asta. Privesc 4 siluete distinse ,care par a privii si ele tranzitia anotimpurilor. Privesc mai bine si imi dau seama ca vad 4 femei ce contureaza chiar elementele anotimpurilor. Ele sa fie ? Vad cum una din ele ma priveste ,zambindu-mi dupa care dispare cu tot cu restul .Observ ca pe jos o frunza de stejar straluceste radiar .Era atata de frumoasa. Clipesc si ma minunez. Era pentru mine?...
