Anya tresări din somn. Știa prea bine că ziua de astăzi va fi una specială. Avea o senzație cunoscută în stomac - de parcă o mulțime de fluturi erau captivi și băteau din aripi în încercarea de a se elibera.
Avusese aceeași senzație înainte să moară bunica ei și când tatăl ei a primit un premiu pentru cercetările sale. Presimțiea sau mai degrabă știa, multe lucruri înainte ca ceilalți să le afle, ba chiar, înainte ca ele să se întâmple. Pentru cei care nu o cunoșteau suficient de bine, Anya părea ciudată; pentru cei ce o cunoșteau, ea era pur și simplu specială.
În acea zi luminoasă de vară, Anya era neliniștită, în timp ce agitația din stomac se întețea cu fiecare minut. Știa din trecut că nu are rost să i se împotrivească: va trebui să o urmeze.
”Mamă, trebuie să ies afară!”, spuse ea.
În Londra era extrem de cald și de aglomerat. Anya merse încotro o duseră picioarele, de parcă era atrasă de o forță invizibilă. Cu toate acestea, senzația din sttomac părea să se intensifice.
