-Vino imediat aici! strigă nervoasă mama la mine.
In mintea mea, era o mare nedumerire. Nu îmi puteam imagina ce boacănă de-a mea descoperise.
Am iesit sovaind din camera mea si am mers catre usa de la intrare, locul de unde se auzise vocea ei.
-Ce e, mama? Ce am mai făcut? am întrebat cu vocea tremurata.
- Ce e, Mihai?!? Iti spun eu chiar acum! Mergi chiar acum sa iti speli pantofii de noroi! Apoi, sa speli covorasul de la intrare, sa maturi si sa speli podeaua! Ai înțeles? îmi zise mama.
-Dar, mama... de ce acum? Mai tarziu nu se poate?
-Atunci vei servi cina maine! Esti de acord?
Atunci am inteles ca nu e de gluma si ca trebuia sa fac acele lucruri. Oricum era buna mea ca intrasem prin toate bălțile in drumul spre casă.
Cand am terminat, am apreciat cu adevarat eforturile mamei.
