Eram la picnic , cand ceva imi atrase atentia .
De pe patura de picnic se observa clar , locul unde cerul saruta dealurile , atat de sublim ... din acel loc puteai observa acoperisurile manastirilor ridicate de stefan cel mare , toate constructiile de case si blocuri sa nu mai zicem de terenurile agricole de pe langa case , care atarau ca niste mozaicuri uriase
oamenii parca erau niste furnicute care muncesc nonstop , care erau grabitesi parca in cautare ce ceva . Verdeata dealurilor arata atat de fresh , in ton cu noanta muntilor inalti si mandrii . Copacii tasneau din pamant , stand mandrii , parca aratandu-si coroana cu foarte mare cinste .
Micul paraias care serpuia peste deal , ne aducea un strop de bucurie iar cantecul pasarilor ne inunda inimile de pace .
Tot acest peisaj parca fusese pictat de cel mai talentat pictor .. si totusi nici unul nu l-ar fi putut realiza atat de bine..
