Puterea de a ierta
Intr-o zi Ilinca se hotari sa iasa la plimbare in padure cu prietena ei Gabriela. Era un cerc in conjurat de copaci si ele nu bagase in seama.
Gabriela stia si ea era rautacioasa si Ilinca nu stia.
De odata a impinso pe Ilinca in groapa cere era astupata cu frunze:
- Ha, ha, ha ti-am facut-o.
-De ce mi-ai facut asta?
-Tu stiai ca eu sunt rautacioasa nu?
- Nu, eu mereu ti-am vazut partea inimi tale buna nu ce-a rea.
- Si ca sa sti de acum sa te temi de mine!
- Te rog ajutama sa ma ridic!
-Nu! O sa ma duc acasa si o sa zic ca ai cazut tu si ai murit.
- Te rog nu te du.
- Nu!
Apoi pleca ca si cum nu sa intamplat nimic dar fara Ilinca. Cand a ajuns acasa le-a zis la toti ca ilinca sia rupt glezna. Toti o ruga sa le arate unde este Ilinca. Dar Gabriela o lua pe drumul gresit. Mama Ilincai sinti pe unde trebuie sa o i-a. Dupa se desparti de grup si porni pe unde simtea.
Dupa cativa pasi o gasi si o intreba;
- Ilinca ce cauti aici?
- Gabriela m-a impins si am cazut.
- Te rog ajutama!
- Desigur fetita mea.
A coborat si a ridicat-o sus pe ilinca ca sa se ridice. Apoi mersera acasa.
Cand ajunsese acasa mama, a certat-o pe Gabriela de ce a impins-o pe Ilinca in groapa cu frunze. Dar Ilinca se bagasera in discutia lor si a zis:
- Te rog mama, iart-o!
- Bine fetita mea.
