Poezia citata este un elogiu adus traditiilor romanesti al caror simbol este covorul tesut de femeile indemanatice , care au pus in el " lana si culoare ". Acest element ales de poet din multitudinea celor artizanale, traditionale poate fi gasit in fiecare gospodarie de la sate, " pus pe perete, langa pat, in casa " si este ornat cu elemente din natura. pomi , pasari, flori. Covorul este comparat cu o frumoasa campie "impestritat cu crini si lamaita ", "albastrele, maci si romanita", flori de camp frumos mirositoare, care sunt enumerate de eul liric, alaturi de structura " te fac sa te apleci sa le mirosi" care genereaza o imagine olfactiva. Epitetul " racoarea dulce " sugereaza o imagine senzoriala placuta ,alaturi de sensul figurat al cuvantului "dulce ".
