Era o zi obișnuită de primăvară. Prin pădure auzeau glasurile cristaline ale păsărilor. În aer plutea un miros plăcut. Căprioară mergea prin pădure tristă și îngândurată. Ajunse pe marginea apei. Îi era sete. Uitându-se în apă, vedea tot ceea ce se întâmplase cu ceva timp în urma. Puiul ei fusese sfâșiat de lup. Mugetul lui de durere îi lăsase o durere în suflet. Îi era foarte dor de el. Se simți singura. Încerca să se obișnuiască cu noua sa viață, dar se gândea ca i-ar fi fost mai bine cu puiul ei.
