Soarele straluce prin pardure.In inima padurii un cerb maroniu statea si isi plangea de mila .
Animalului ii era tare foame deoarece via a ramas fara struguri si nu mai avea ce sa manance. Si fai si amar de el saracul oriunde se ducea nu era primit cu bratele deschise asa a ales sa se refugieze in milocul codrului. Cerbul s-a intins si si-a imaginat cum ar fi fost daca nu ar fi mancat ca haplea toti struguri. In imaginatia sa se vedea pe el cum alerga pe campul deja uscat . Dupa ce visul sau s-a terminat s-a trezit dinou intins pe iarba galbena fara mancare.S-a sculat si a plecat spre cimpul vu vita de vie a gasit feluri si feluri de struguri alti mai gustosi ca ceilalti.
dar a preferat sa nu manance nimic din acea vie pentru a putea aduna pentru la iarna
