Sensul propriu al cuvantului "plai" este acela de versant al unui munte
sau al unui deal. in versurile mentionate, metafora "picior de plai”
desemneaza spatiul coborarii turmelor, un loc specific activitatii
pastbrale intr-un moment al transhumantei.
In acest spatiu de negraita frumusete se vor concentra momentele dramei
existentiale pe care o traverseaza ciobanul moldovean: planuirea
omorului, zbuciumul mioarei nazdravane, dialogul dintre aceasta si
tanarul sortit sa moara, testamentul ciobanului.
