Autorul termina fiecare vers cu un cuvint monosilabic, prin care isi exprima gindurilefrinte, parca ar sugera un sfirsit oarecare din viata. La Bacovia domina o atmosferadizarmonioasa, aproape antimuzicala, datorita sincopelor, ruperilor de vers. Peisajul sau eîntunecat, cu tuse îngrosate pâna la brutalitate. Ceea ce conteaza la el e decorul,halucinant pentru ca înfioara, captivant pentru ca trimite la planul dedesubt al poeziei
