Fata cu geaca de piele.
Ea.Cea care mă fermeca cu râsul colorat.Fata cu geaca de piele.Ea,copila cu chip angelic şi ochi albaştri,ca marea.
Fata cu geaca de piele,un alint poate prea ciudat,însă pentru mine era cel mai frumos lucru din viață.Mă indragostisem de ea imediat,chiar dacă o văzusem cu altcineva.
O să stau în umbră,să o protejez.Mereu se îmbracă cu blugii negri rupți şi strâmți,cu bluza albă imaculată şi cu teneşii nelipsiți.Desigur,cu geaca de piele.
Chiar dacă era iarnă,dacă era vară,îşi purta nelipsita geacă.Asta m-a atras la ea.Zâmbetul mirific şi geacă de piele.
Ea,draga mea iubire.
