Prin negura si bruma toamnei
Vad frunze ruginite căzând cu încetinitorul
De parcă plâng copacii de frica vremii
Ce ma învăluie in melancolie pe mine visatorul.
Visez mereu privind golasa lună
Si stelele ce strălucesc in asteptare
Uitând de toti ce pe ogoare-adună
Cu hărnicie si bucurie ale toamnei roade.
