Intins pe spate, ascultam padurea. Priveam soarele care se infiltra printre ramurile copacilor, vrabia si pitigoiul , ciocanitoarea care toca in copaci , furnica si miriapodul, cârtita emicile veverite cu coada lor stufoasa.
Stejarul, fagul, mesteacanul au povestea lor, pe care o murmura când vântul trece printre frunzele lor. Chiar si enorma stânca cenusie , acoperita cu muschi, are propria sa poveste...
-Jean , Jean , trezeste-te ! Noi suntem aici ca sa agatam cabane pentru pasarele, ai uitat?
.Ah, surorile mai mari ! Nu, nu am uitat, Nathalie.
De ce trebuie sa avem o sora mai mare care ne calca pe nervi când este atât de frumos in padure!!!