,, Mi-e dor de ea ca nimanui
Ca unui vechi nomad de drumul lui comparaţie+epitet
Port rani adânci în ochi si-n trup, epitet
Vesmintele de-argint le rup. metaforă
Astept trecutele iubiri, epitet
Conturul bratelor subtiri
Si parul amintind de ploi, metaforă
Si vechea urma din noroi. epitet
Dar urma ei s-a sters demult
De cine azi sa prea-ascult?
De vântul ce-mi închide usi personificare
De greieri sau de carabusi?
Mi-e dor de ea ca nimanui
Ca unui vechi nomad de drumul lui
comparaţie+epitet
Port rani adânci în ochi si-n trup, epitet
Vesmintele de-argint le rup.” metaforă