Mărcile subiectivității scot în evidență prezența eului liric (ca în poeziile lui Eminescu) și pot fi verbe la persoana l sau a ll-a („cred”, „văd”, „uit”, „n-aștept” etc.), sau pronume personale(„mine”, „mă”, „m-”) și posesive („cărțile-mi”), excalamţii şi interogaţii, exprimarea unor opinii personale, folosirea unor superlative, sau punctele de suspensie care indică pauze afective.
Cam atât cred. Sper că te ajută. Baftă.
