In totalitatea lui, volumul exprima o stare de tristete metafizica, pentru ca-poetul tulburase "corola de minuni a lumii" cu nepermise intrebari.
In consecinta, lumea si-a schimbat infatisarea (fiind redusa la"semne" sau "rune"), din cer vine "un cantec de lebada", iar poetii devin "cantaretii leprosi" ai unui cer zavorat.
Iesit de sub cupola protectoare a "corolei de minuni", creatorul traieste sentimentul imbatranirii ("Sunt mai batran decat tine, mama") si al tradarii sacrului.
Vindecarea de ranile launtrice ar putea-o constitui intoarcerea in spatiul magic al "satului minunilor".
