Opinia despre mesajul textului in 15-25 randuri !!!Urgent!!!


Bogatele ninsori ale lui ianuarie, albul care a pus stapânire cu atâta siguranta de sine pe tot, mi-au adus în minte - cu uimitor de tânara bucurie - o întâmplare veche, dar ramasa stralucitoare în zapada în care s-a petrecut.
Era cu multe ierni în urma, cu mai mult de zece ierni în urma, un ianuarie cu multa zapada, si ne aflam într-un HOTEL studentesc, în mijlocul continentului american. Era o cladire cu foarte multe etaje, înaltata la marginea asezarii universitare pe o pajiste goala, între un deal si un râu.
Ninsese cu sârg ore în sir, fara întrerupere, o noapte, o zi si înca o noapte si, învalmasindu-se, rotindu-se în dreptul ferestrelor înalte, ninsoarea adânca, ninsoarea ale carei margini nu se vedeau, înfasurase fusul înalt al hotelului singuratec într-un fuior cosmic; ore si ore, de noapte si de zi, traisem cu totii sentimentul - înspaimântator întrucâtva, dar în egala masura exaltant - al singuratatii în univers. Apoi, în cea de a doua zi, spre dimineata, totul s-a linistit, ninsoarea s-a oprit, zarile au aparut din nou si în lumina soarelui nevazut, de la înaltimea etajelor noastre omenesti, pamântul se vedea rotund, moale si alb, fericit si sigur, de dinaintea istoriei. Atunci, în acei zori de început luminos de era, înaintea trezirii din somn a celuilalt si a restului lumii, unul dintre noi a coborât si pe fâsia larga de omat dintre DEAL si râu, în fata sutelor de ferestre ale hotelului, a scris cu litere uriase, întiparite cu talpile mutate prin troienele pâna la genunchi, TE IUBESC!
N-o sa uit niciodata semnul de exclamare imens care încheia rostirea aceea în alb, nici emotia întregului hotel trezit cu ochii pe stralucirea zapezii si pe cuvintele românesti, nici saptamânile lungi, sarbatoresti, în care literele înghetate în nea continuau sa straluceasca sub razele reci ale soarelui singur, în timp ce toata lumea, întinerita de copilareala noastra, de întelesul descoperit al exclamatiei din troiene, se saluta cu vorbele noastre devenite urare, îndemn, elan purificator, strigat de lupta împotriva singuratatii. Sute si sute de tineri vor fi îmbatrânit de atunci pastrând printre amintirile studentiei lor semnul acela de mirare îndragostita în universul acoperit de nea; zeci si zeci de scriitori se vor fi întors în tarile lor din acea iarna americana cu cele doua cuvinte românesti desenate în zapada nostalgiei, îmi amintesc si azi - e destul sa se astearna omatul ca sa îmi amintesc - mândria noastra de atunci, patriotica noastra mândrie, comica putin, dar nu mai putin emotionanta, în fata raspândirii magicelor vocabule, în fata revelatiei ca totu-i iubire.