Salut!
"Ăst cămin fusese odinioară cu rost [...]"
"cămin" - substantiv cu formă multiplă de plural.
A). CĂMÍN (sg.), căminuri (pl):
1. Sobă joasă, zidită la peretele camerei, cu vatra larg deschisă.
2. Cuptor, vatră.
3. Coș pe unde iese fumul; horn.
4. Fig. Casă părintească; p. ext. familie.
5. Încăpere mică subterană, zidită și acoperită cu capac de fontă, pe traseul unei conducte de alimentare cu apă a unui canal, construită pentru a permite accesul la conductă sau la canal. (sursa: DEX)
Exemplu: Iarna, din căminuri, ieșea un fum albicios ce acoperea o vreme satul.
B). CĂMÍN (sg.), cămine (pl):
1. Denumire dată unor instituții cu caracter social-cultural: cămin de copii = instituție cu regim de internat pentru copii preșcolari (3-6 ani), cu orar de zi sau săptămânal; cămin studențesc = așezământ universitar care asigură cazarea studenților, pe lângă acesta funcționând uneori și cantine; cămin cultural = instituție înființată în România la începutul decen. 3 al sec. XX în scopul propagării culturii la sate (5)[1]; cămin școală = cămin pentru copiii orfani, în care se află și școala; cămin-spital = cămin (de bătrâni) în care se acordă asistență medicală. sursa: DEX.
Exemplu: Căminele de bătrâni au fost dotate cu aparatură medicală.
