o crizantema sta in gradina bunicilor. la un moment dat aceasta a inceput sa isi imagineze cit de repede a trecut vara. ea se gindeste ce o asteapta . o asteapta frig , vint , si umezeala. ea incetul cu incetul se ofileste , isi pierde culoarea ce de mai inainte . este trista dar in scurt timp pe sub petalele ofilite se zareste un zimbet. crizantema se gindeste ca la primavara sau vara vor iesi mii de crizanteme si poate vor fi mult mai frumoase de cit este ea. viscolul nu o atinge pe crizantema parca vrea sa nu se ofileasca si sa nu moara. acea crizantema a stat in acea gradina multi ani si poate ca mai este acolo si in aceste zile.
