1. M-am plecat
Si l-am bocit:
Melc natâng,
Melc natâng!
Iar când vrui să-l mai alint
Intinsei o mâna-amara
De plans mult....
si, dârdâind,
Ci, în punga lui cu bale,
Cu-insutite griji, pe cale
L-am purtat
Leganat:
Punga mica de matasa...
Iar acasa
L-am pus bine
Sus, în pod
(Tot langa mine),
Ca să-i cânt din când în când
Structurile care marcheaza marci ale afectivitatii sunt cele selectate mai sus. Prin aceste constructii poetice, autorul se adreseaza in mod direct melcului, plin de compasiune, idee reliefata atat prin lexemele utilizate, de exemplu "l-am purtat/ Leganat" cat si prin prin repetitii, cum ar fi "Melc natâng, / Melc natâng! ".
2. coarne de argint - In opinia mea, prin acest epitet metaforic, poetul arata culoarea pe care melcul o dobandise in urma inghetului, culoare argintie, insa prin aceasta insusire discreta a unui metal semipretios, el arata ca valoarea melcului crescuse in ochii lui.
mână amară - In opinia mea, prin acest epitet poetul dezvaluie suferinta, amărăciunea care l-a cuprins atunci cand a vazut ca melcul murise din cauza lui.
"melc natang, melc natang" - In opinia mea, prin aceasta repetitie, poetul isi exprima compasiunea si durerea fata de melc, intarind ideea de regret pentru moartea acestuia.
3. Un sentiment care se desprinde din mesajul poeziei este cel de compasiune fata de moartea prematura a melcului, sentiment pe care il regasim in expresii ca "De plans mult.... / si, dârdâind," sau " M-am plecat/ Si l-am bocit"
4.
