Pădurea, un castel de basm, are un suflet care
vibrează, uneori ascuns, alteori nu.
Primăvara, când soarele îşi
scutură praful de aur în aer, Zânele Copacilor, îmbrăcate în straie albe şi cu
nişte conduri brodaţi cu fir de aur, cele care s-au pregătit toată iarna pentru
spectacolul floral, pictatează frunzele de mătase şi cos mugurii gingaşi. Zâna
Pădurii trezeşte toate animalele la viaţă, scoţându-le din ascunzişurile lor de
pe timpul iernii reci, umplând pădurea de bucurie, iar păsările care se întorc
din ţările calde încep să cânte trilurile lor melodioase ascultate până şi de
copacii bătrâni, îmbrăcaţi în veşminte de sărbătoare.
