Dincolo de hotarele acestei lumi cenuşii, zac suflete neatinse, galaxii şi lumini feerice. Dacă soarele ar răsări pentru a doua oară azi, ți-aş simți şuvițele negre pe obraz, ți-aş mângâia privirea albă, ți-aş oferi pământul peste care talpa mea calcă. Dulcea mea, amara mea dacă te-aş avea acum în brațe, ne-am duce până la stele, ți-aş da lapte de comete, te-aş încălzi în zenit. Luceferele angelice care s-ar legăna în adierea nostalgică a vântului, ar produce o melodie specifică atunci când schițezi zâmbete. Sunt un mic om ce te iubeşte, scumpă lună.
