Lica Samadaul este caracterizat direct de către autor ( "Lica, un om de treizeci și șase de ani, înalt, uscățiv... și cu ghintulete de aur"). Caracterizarea indirectă reiese din atitudinea si limbajul acestuia ( "Eu voiesc să știu totdeauna cine umblă pe drum, cine trece pe aici, cine se zice si cine se face si voiesc ca nimeni afară de mine să nu știe. Cred că ne-am înțeles!?").
