La bunici e ca in vis. Grădina plina de flori cu un parfum ce imi umezeste sufletul. Micul nuc din care stau in verile secetoase si ma jucam cu bunicul. Dimineata, in zorii zilei, ma trezeam plin de o beatitudine(fericire) de nedescris. Bunica, deja trează, ma întâmpină cu un zâmbet cald si duios pe chipul ei dulce. După micul de jun, merg spre poienita plina de mistere întunecate si fermecate,unde ma asez in iarna plina de margaritare strălucitoare si limpede. Stau. Ma uit in abisul înfătisat ca o nimfa a naturii apoi adorm. La bunici, a ca un rai. Un rai pe pamant
