Soarele vesel ne dăruia veșnicele sale fiice radiante, iar, în contrast cu cerul, arăta divin.
Peste standurile pline cu fructe și legume care mai de care mai delicioase, îmi atrase atenția o doamnă de vârstă mijlocie ce aștepta ca măcar un client să poftească la taraba ei.
Am mers către ea și i-am spus:
— Bună ziua, scumpă doamnă. De unde aveți roșiile acestea proaspete?
— O, stimată doamnă, sunt cultivate cu mâna mea și numai eu știu cât am muncit și cât am stat prin zăpușeală că să crească mari și frumoase. Sunt 100% românești.
— Dar castraveții aceea?
— Aceea a fost bine udați și bine îngrijiți de către nora mea care, de curând, a devenit senatoare.
— Ei, cum așa?
— Păi, nora mea e gospodină și nu numai, știe multă carte, căci a fost școlită tare.
— I-auzi! Să vă trăiască nora, doamnă! Dați-mi un kilogram de roșii și castraveți!
Femeia le pune în două pungi si mi le dă, eu mulțumesc și plec uimită. In ziua de azi toți își permit cine știe ce funcții!
Asta e o idee, o poți modifica după bunul plac, o poți ajusta ușor și îi poți adăuga mai multă descriere. Eu am încercat ceva mai simplu ca să înțelegi! Ceva cu tentă umoristică.
