Păi este un timp al poveștilor și al belșugului: "lăutarii cântau fără oprire [...] meşteri frigeau hartane de berbeci [...] Ancuţa cea tânără tot ca mă-sa [...] împărţea vin şi mâncări, râsete şi vorbe bune." Totul exprima veselie, bună-stare ca un paradis pierdut. Poveştile spus au valoare de monedă universală, iar începutul fiecăreia este precedat de un adevărat ritual, având ca scop captarea atenţiei, sporirea suspansului.
