in aceasta balada Asachi versifica legenda populara a Dochiei, legenda considerata de catre G. Calinescu mitul etnogenezei.
Pastorita Dochia, fiica lui Decebal, este urmarita de Traian si, impreuna cu oile sale, s-a prefacut in stanca. Stanca este localizata geografic in apropierea muntelui Ceahlau, "Sub muntele Pion, in Moldova".
Asachi plaseaza astfel legenda "intre Piatra Detunata/S-al Sahas-trului Picior", loc in care se afla "o stanca ce-au fost fata/De un mare domnitor"
Vazand frumusetea Dochiei, "vrednica de-a ei parinte", Traian invingatorul "se subgiuga de amor". Dochia insa nu se lasa amagita, ci, pentru a-si ascunde identitatea, "a ei haina aurita/ O preface in saiag,/Tro-nu-i iarba inverzita, / Schiplru-i este un toiag".
Refuza chemarea lui Traian si, cand acesta incearca "s-o slranga-n bra{,/De-al ei zeu scutita, zana/Se prefaceri bolovan".
De atunci, adeseori, Dochia "presle nouri lumineaza/Ca o stea pentru pastori".
