In vacanta de vara,am mers la bunicii mei la tara. Mergeam cu bicicleta pe drumul neasfaltat,cand in drum mi-a iesit un caine. Ma aflam in varful dealului si eram ingrozitor de speriat. Ceea ce am facut a fost sa-l ocolesc pe caine si sa ma lansez intr-un sprint uimitor pe creasta dealului in jos. saream peste pietre,iar peisajul muntos si deluros,cu copacii infrunzititi se derula cu repeziciune pe sub privirile mele. Saream peste hopuri si gropi,iar cainele latra si facea salturi uluitoare in spatele meu.
La un moment dat,am ajuns la un rau cu ape repezi. Datorita vitezei mele perisulos de mari,bicicleta a fost propulsata de o piatra din drum peste rau,dar caninele a intrat in apa si a innotat , inca tot se tinea pe urmele mele!
Din fericire,nu dupa mult timp,am ajuns la poarta casei bunicilor mei. Am deschis-o repede,dupa care i-am trantit-o in nas cainelui obraznic. Dupa ce s-a saturat de latrat,s-a lasat pagubas si a plecat
