Bunica mea draga mie imi va ramane obrazul pe care plang ,mainile tale brazdate de munca ,ochii tai in lacrimi de bucurie scufundati ,mi-e dor de povestile tale induiosatoare si lumina sa ,of lumina cu care ma privea era unica dar bunica nu ş-a plecat capul in fata amaraciunii ea este alba ca neaua-n cap si ma asteapta ca pe frumoasa primavara in fiecare zi.
