Vantul suiera pe ulita satului alergand frunzele galbene si speriate.Venise toamna cea umeda si rece.Copacii isi sopteau parca unii altora ca vara s-a sfarsit! Frunzele lor palide alergau in vazduh.Cand aproape ca atingeau pamantul, vantul le ridica cu putere in aer si iar le lua intr-o plimbare ametitoare.
Priveam pe fereastra la acest spectacol fascinant.In fiecare an toamna isi schimba straiele.
Am iesit din casa, sperand sa mai simt inca mangaierea vantului de vara, insa dintr-o data lacrimi inghetate am simtit pe obraz! Incepuse sa ploua cu stropi mari, reci si grei! Ploaie de toamana!
