Răspuns :
IN opinia mea opera literara ' Lacul'' de Mihai Eminescu, apartine genului liric, deoarece prezinta toate particularitatile specifice acestuia: exprimarea directa a starilor si sentimentelor, expresivitatea accentuata prin mijloace artistice inedite si structurarea in versuri si strofe.
In primul rand, poetul isi exprima direct sentimentele de admiratie fara de frumusetea feerica a naturii, cadrul perfect in care poate visa la iubirea ideala.Lacul, apartinand planului real, devine astfel un martor al reveriei indragostitului care isi imagineza intalnirea cu iubita sa intr-un decor vegheat de 'Lumina blandei lune', plutind in luntrea mica, in armonie cu intraga natura.Faptul ca e vorba doar de o aspiratie catre implinirea iubirii este sustinut de prezenta verbelor la modul conjunctiv:'sa sarim, sa plutim, sa scap,fosneasca,sune'.Revenirea la realitatea solitaraii provoaca un acut sentiment de dezamagire, marcat si de prezenta punctelor de suspensie: 'Dar nu mai vine...', precum si de prezenta verbelor la persoana I: suspin, sufar.
In al doilea rand, limbajul capata valoare expresiva deosebita prin utilizarea figurilor de stil, intre care se remarca personificarea naturii:'lacul...tresarind, inganati de glas de ape,unduioasa apa sune; epitetul cromatic:'lacul cel albastru,cercuri albe,nuferi galbeni'.Ele compun sugestive imagini artistice vizuale si auditive care emotioneaza cititorul.
In concluzie, aceasta opera literara are toate notele definitorii ale unui text liric.
In primul rand, poetul isi exprima direct sentimentele de admiratie fara de frumusetea feerica a naturii, cadrul perfect in care poate visa la iubirea ideala.Lacul, apartinand planului real, devine astfel un martor al reveriei indragostitului care isi imagineza intalnirea cu iubita sa intr-un decor vegheat de 'Lumina blandei lune', plutind in luntrea mica, in armonie cu intraga natura.Faptul ca e vorba doar de o aspiratie catre implinirea iubirii este sustinut de prezenta verbelor la modul conjunctiv:'sa sarim, sa plutim, sa scap,fosneasca,sune'.Revenirea la realitatea solitaraii provoaca un acut sentiment de dezamagire, marcat si de prezenta punctelor de suspensie: 'Dar nu mai vine...', precum si de prezenta verbelor la persoana I: suspin, sufar.
In al doilea rand, limbajul capata valoare expresiva deosebita prin utilizarea figurilor de stil, intre care se remarca personificarea naturii:'lacul...tresarind, inganati de glas de ape,unduioasa apa sune; epitetul cromatic:'lacul cel albastru,cercuri albe,nuferi galbeni'.Ele compun sugestive imagini artistice vizuale si auditive care emotioneaza cititorul.
In concluzie, aceasta opera literara are toate notele definitorii ale unui text liric.