Puck de Emil Brumaru Dă-mi mâna, Puck. Pădurile-s a' noastrePline cu zâne mici cât degetarul.Pe prunduri fine scârţâie cleştarulIzvoarelor rotunde şi albastre.
Vezi, Puck, aci-s ştiubeiele cu miereDin care puii urşilor, de-o şchioapă,Când viespiile-s duse, se îndoapă,Ca să mai crească-n minte şi putere.
Pe gresiile calde dorm şopârleSubţiri, strânse-n pieptare de mătasă.Nu le trezi. De ce te sperii? LasăVântul în faţă fluturi să-ţi azvârle.
Vom prinde libelule, buburuze,şi greieri în pahare, şi lăcuste...Roua s-o bem din florile îngusteşi să uităm poemele ursuze.
Hai, Puck. De-acum e seară şi-i departePân'la culcuşul moale dintre file.Să sărutăm miresmele fragileŞi să pătrundem, obosiţi, în carte.
