Venise seara. Niciodată nu m-am simțit mai stingheră.
Invidiez luna care este acompaniată de infinitatea stelelor. Privesc în gol pe fereastra, la numeroasele constelații de pe bolta cereasca.
Lumina lunii îmi mângâie chipul palid, iar greierii se întrec în balade prin liniștea nopții.
Cerul este senin, permițându-le tuturor stelelor să-și etaleze frumusetea.
Singurătatea îmi străpunge sufletul, făcându-mă să-mi doresc cu ardoare să fiu o stea. Să luminez în fiecare seară globul albastru abisal, acoperit de mări si oceane, care a fost numit pământ, alături de surorile mele și de mama mea, Luna.
Trag adânc aer în piept și îmi îndrept atenția către acele cadranului care bat de miezul nopții. Închid perdele din mătase alba care împodobesc fereastra și închid ochii, permintadu-i somnului să mă teleporteze spre lumea viselor.
Sper să-ti placa, vei lua nota 10 daca citești in clasa :))
