Ai pescuit
soarele meu în zori
si i-ai scos
icrele rosii.
Ai pescuit
dealul meu
si i-ai scos
icrele negre.
În jarul
cântecului ei
se coace pâinea privighetorii:
rumena roza.
Iar tu
cu-nnegurare asculti
glasul ei rourat
si cântecul meu.
Ferice de cel
care se multumeste
c-o pâine
muiata-n uleiul linistii!
