👤

transforma textul de mai jos in vorbire indirecta

— Cocoană! încă n-ai plecat? să ştii c-ai pierdut trenul! Pînă s-ajungi la tramvai, cum umbli d-ta; pînă să-l apuci, că poate n-ai noroc să-ţi treacă tocmai atunci; pînă să ajungi la gară — s-a isprăvit! n-are să te-aştepte trenul pe dumneata… Apoi, văzînd pe gramamà că, tăndăleşte căutînd nişte chei: — N-auzi, cocoană, că scapi trenul?

Cocoana Anica porneşte, şi madam Georgescu după ea:

— Mamiţo, ştii unde am vorbit să ne-ntîlnim: în salon de clasa-ntîi… Ai auzit?


Răspuns :

Madam Georgescu o striga pe cucoana si o intreaba daca nu a plecat.O informeaza ca a pierdut trenul,si pana sa ajunga la tramvai,cum umnla cucoana,pana sa il apuce,poate nu are noroc sa-i treaca tocmai atunci,pana sa ajunga la gara.Cica s-a ispravit,ca nu are sa o astepte trenul pe cucoana.
Cucoana tandaleste cautand niste chei,iar madam Georgescu o intreaba daca a auzit ca plecat trenul.
Cucoana Ania porneste,si madam Georgescu dupa ea.O intreaba daca stie unde au vorbit sa se intalneasca,in salon de clasa intai.
Cocoana este luată la rost deoarece nu a plecat încă spre tramvai pentru a junge la timp la gară. Cu toate insistenţele şi atenţionările, cocoana are acelaşi ritm imperturbabil care-l face pe interlocutor să ridice tonul.
Cele două, cocoana Anica şi madam Georgescu, pornesc, dându-şi punct de întâlnire salonul de clasa întâi.