,, Opresc aicea pasul și
îmi dezleg privirea,/
Când prin amurg se-nalță, visând nemărginirea,/
Din fiecare casă un crin înalt de fum.”
Versurile din finalul poeziei ,, În vârful dealului "de Ion Pilat aşează
cititorul în pacea amurgului. Acum şi aici, fiecare poate trăi clipa de
înserare ce respiră odihnă, poate avea sentimentul că
îmbrăţişează infinitul pentru ca apoi să revină în concretul existenţial:
casele ce lasă spre cer dâră de viaţă.
