Era inceputul lui iunie si ciresele se coceau in fiecare zi tot mai mult. Parca vedeai copiii incercand sa ajunga la ciresele din spatele gardului. Si pe bunica cum mai ii alerga cu matura cand auzea cainele latrand. Era o nebunie totala.
Schimband foaia, treceam la caldura insuportabila care se instala. In acel moment era liniste totala. La miezul zilei nici cocosul nu mai canta, nici gainile nu mai faceau oua, nici cainele nu mai chitaia pentru a fi dezlegat. Totul era linistit, insa cum trecea de ora 4, copiii plecau la scaldat si nimic nu ii deranja. Se distrau, se auzeau strigate de fericire dinspre lac.
Era clar ca incepuse vara, desi era doar inceputul ei. Parca voia sa ne instiinteze ca este unul dintre anii ei cei mai buni!!