Rezumat: Povestea de viață (adevărată) a unui băiețel găsit în scutec la umbra unui nuc. Apare ca o minune în viața unui cuplu ce nu putea avea copii. Mămica lui cea bună moare, iar tatăl său se recăsătorește cu o femeie rea. Viața lui devine un coșmar, nu are timp să-și facă lecțiile pentru că este pus în fiecare zi să ajute la treburile casei. Durerea cea mai mare apare când moare și tatăl său. Atunci trebuie să renunțe la școală pentru că mama vitregă îl pune să preia toate activitățile pe care le făcea tăticul. Fuge de acasă la vârsta de șapte ani pentru că nu mai poate suporta bătaia…Cartea surprinde viața lui Antonel, bucuriile care apar în ea, dar mai ales tristețile. Eu m-am bucurat să găsesc multe lucruri cunoscute: București, Mănăstirea Ghighiu, Urziceni etc. Și am avut lacrimi în ochi de câteva ori, mai ales pentru că am știut de la început că povestea este adevărată. Se termină nu tocmai frumos, ca orice carte bună…Cât de mare bine este când poți găsi o inimă pregătită căreia să-i încredințezi în liniște toate tainele tale, care să fie îngăduitoare, care să-ți aline grijile cu o vorbă plăcută și al cărei sfat să te lămurească, a cărei veselie să-ți împrăștie mâhnirea și chiar a cărei vedere numai, să-ți facă bucurie… A plâns mult AntonelAutorul tot la fel.Va plânge și cititorulCum a plâns și editorul!
