„În noapte copacii par stele de
argint,
Iar florile parcă se pierd în
uitare.
Pe drum se aude doar foșnet de
frunze-
Un sunet ce vine și apoi
dispare.
Septembrie sosește cu vise
deșarte
Și gânduri uitate în infinit.
Aud cum în zare vântul mă
cheamă
Și iată că toamna din nou a
venit.
Luna îmi pare un fir de argint
Ce doruri împrăștie-n cale.
Simt cum în loc timpul s-a oprit
Și orice secundă dispare.
Inima-mi este un ocean rătăcit,
Iar zâmbetul o imensă mare.
Septembrie repede iar a sosit,
Croind printre suflete cale.”
