Strofa intai descrie acel moment incert al diminetii devreme, cand ziua
se ingana cu noaptea, intreaga natura pare adormita, iar deasupra luncii
Siretului plutesc "aburii usor ai noptii", ce par "fantasme" plutind
peste intreaga natura, comparatia provocand o puternica stare
emotionala.Imaginea motorie a cetii care "se despica" printre ramurile copacilor,
este insotita de imaginea vizuala a raului personificat, care
"se-ncovoaie" pe sub arborii din lunca.Aburii sunt comparati cu fantomele ,cu ielele amandoua zboara usor in atmosfera
