Era o zi de vara.De la cer la pamant nu vedeai altceva decat apa in stare gazoasa ca un voal de mireasa care incet incet disparea din zare, permitand soarelui sa straluceasca din nou.Din departari adanci vedeai o multime de vrabii care isi luau zborul cautand sa-si mareasca cuibul .Mireasma unei flori atragea libelula care se pare ca avea tendinta de a-si amana zborul.Floarea care raspandea mireasma de neuitat era cu petale impecabile si varsa polen in jurul ei incat pamantul parea a fi din metal valoros.Pana seara fluturii au respirat mireasma .